Optimismul și pesimismul alternează zilele acestea la extreme. Ba avem, ba nu avem Guvern. Nume de potențiali miniștri ai sănătății apar zilnic în spațiul public. Fiecare partid are omul său pentru această poziție extrem de importantă – unii mai tehnocrați, alții mai virusați de politică. Sunt subiectivă? Poate. Dar fiți de acord că Ministerul Sănătății apare întotdeauna aproape în subsolul listei instituțiilor guvernamentale, deși în campaniile electorale toți candidații spun că sănătatea populației va fi prioritatea lor pe durata mandatului.

Cu această grijă falsă, manifestată de factorii de decizie, se confruntă zi de zi atât lucrătorii sistemului de sănătate, cât și pacienții. Astfel apare o diferenţă mare între nevoile de îngrijire medicală şi capacitatea sistemului de a le face față. Deși nu avem date statistice care să arate gradul de satisfacție al pacienților la nivel național, ceea ce face dificilă evaluarea calității serviciilor, fiecare dintre noi (lucrător medical sau pacient) demult și-a făcut, pentru sine, această evaluare. Opinia publică este în așteptarea unui salvator al sistemului de sănătate care să tragă linie între interesele partinice și interesul oamenilor simpli.

Culmea – bani sunt! Zeci de milioane de lei stau blocate în conturile instituțiilor medico-sanitare publice în timp ce angajații nu-și primesc salariile câte 3-4 luni la rând, pacienții nu-și primesc medicamentele asigurate, multe spitale nu sunt reparate. „Mucegaiul” din sistem începe să se vadă pe tavanele și pereții spitalelor.

O simplă semnătură a directorului spitalului, desemnat prin concurs de Ministerul Sănătății, pe lista salarială poate rezolva problema celor 130 de medici de la Spitalul Clinic municipal nr.4 din Chișinău și le-ar asigura pacienților servicii medicale garantate prin Lege.

O decizie managerială de eficientizare a resurselor umane și financiare a directorului Spitalului raional Anenii-Noi, ar face posibilă achitarea integrală a lefurilor angajaților și ar asigura pacienții cu medicamente în proporție de 100% și nu de 15% din necesități.

Aroganța cu care este sfidată Legea în confruntarea politică dintre administrația publică locală și centrală, duce la nihilism juridic la nivel de sistem. Cum să vorbim despre implementarea reformelor, dacă decidenții din sistemul de sănătate din Chișinău sau din raioane fac jocul partidelor politice?

Art.4 din Legea ocrotirii sănătăţii reglementează modalitatea de numire în funcţie a conducătorilor instituţiilor medico-sanitare publice. Așadar, mecanismul este următorul: directorii de instituţii medico-sanitare publice republicane, municipale, raionale sunt numiţi în funcţie de către fondator numai după ce sunt selectaţi prin concurs de Ministerul Sănătăţii, decizia căruia este aprobată de Guvern.

La nivel de administrație locală nu este respectată legea de căpătâi din sistem, nu sunt executate deciziile judecătorești. Cum să asigurăm reformele, când, unii medici s-au transformat în valeți la curțile unor politicieni? Este omorâtă din fașă misiunea de a sluji în interesul bolnavilor, de a-i feri de orice daună sau violență.

Sistemul moldovenesc de sănătate necesită reforme pentru a deveni cu adevărat o prioritate a guvernării, iar în consecință populația ar simți această grijă la modul practic. Politicul trebuie să-și ia gheara de pe sistemul medical, pentru ca acesta să înceapă în sfârșit să lucreze în interesul oamenilor!