”Medicii de aici sunt aroganți, inculți, nervoși și needucați”. Asta-i concluzia  fetiței mele după ce a stat 15 minute în secția de internare a unui spital din capitală.

Domnilor Doctori, noi știm că lucrați într-un mediu stresant, fără pauză, câte 24 de ore; salariile sunt mici; condițiile de muncă nu-s ca ”afară”;  pacienții nu întotdeauna știu să spună ”mulțumesc”; uneori sunteți agresați de rudele lor, petreceți mai mult timp la spital decât acasă etc., dar…

Vă rog să-i zâmbiți copilului meu și mie atunci când venim la spital. Eu știu ce se ascunde în spatele unei fraze agresive: ”Da voi șhi vreț’? Și așteptaț’? N-am eu amu timp di voi! Ian dațâ-vă di la ușî!”, dar copilul meu nu știe. El crede că așa sunt toți medicii, că-s un fel de bau-bau de care trebuie să te temi,  că-s ”aroganți, inculți, nervoși și needucați”. N-aș vrea să perceapă o astfel de atitudine ca pe o normalitate.

Dacă o domnișoară medic m-ar întreba ce înseamnă ”lead”, i-aș explica, dar cu siguranță nu l-aș umili și n-aș sări cu comentarii, gen ”ce vorbești tu, fată, hăi”,  ”nu ești normală”,  ”nu ai minte”, ”documentează-te”.

Domnilor Doctori, învățați să comunicați cu pacienții, dar și cu jurnaliștii. Dacă sunteți profesioniști  în sălile de operație și în cabinetele medicale, fiți profesioniști și în raport cu oamenii. Când vă sunăm să ne dați vreo declarație, o facem nu pentru noi personal, dar pentru oamenii sănătoși și bolnavi care trebuie să fie informați despre tot ce se face pentru sănătatea și binele lor. Ceea ce facem noi, jurnaliștii, tot este un fel de screening, doar că de informare și prevenire atât a bolilor personale, cât și a  „maladiilor” de atitudine publică față de sănătatea comunității din care facem parte. Și noi, și voi, Domnilor Doctori, lucrăm de aceeași parte a baricadei – cea a sănătății publice!

Celor care au funcții importante în sistemul sănătății, care trebuie să dezvolte sistemul: nu mai destabilizați sistemul din cauza unor ifose personale și conflicte interne pentru putere. Cum să nu scriem materiale scandaloase, dacă ni le oferiți pe tavă?! Nici măcar nu vă tragem de limbă. E destul să ieșiți la tribună și să începeți să vorbiți – că ne serviți subiecte de știri pentru o săptămână întreagă!

Studenților și rezidenților de la medicină: iubiți această meserie frumoasă, studiați aprofundat,  învățați să fiți oameni onești, luați exemplu de la cei care sunt iubiți și respectați de pacienți,nu vă infectați de molima mitei, salvați vieți, tratați-i și pe bogați și pe săraci la fel.

Pacienților: învățați să respectați cuvântul  medicului Nu-l umiliți.băgându-i în buzunar bancnota , mai bine spuneți-i ”mulțumesc” când ieșiți din cabinetul lui. Tratați-l cu respect și gratitudine.

Cu ocazia Zilei lucrătorului medical și a farmacistului, eu vreau să vă mulțumesc. Nu tuturor. Nici într-un caz. Vreau să le mulțumesc medicilor de la un spital din capitală care au salvat viața copilului meu, bolnav de meningită. Nu vreau să-i mulțumesc medicului de familie, care a uitat ce a învâțat la facultate. Nu vreau să le mulțumesc medicilor de la un spital care au spus că somnolența, voma și petele hemoragice de pe corp (caracteristice meningitei) nu-s altceva decât alergie și intoxicație. Nu vreau să le spun ”mulțumesc” nici medicilor din secția Gastroenterologie de la un alt spital, care au tratat cazul meu cu indiferență și eu, ca pacient, nu l-am validat și CNAM nu ar fi trebuit să-l achite din fondurile la care eu contribui.

Vreau să-i mulțumesc unui medic infecționist la pensie, care a fost adus la spital  special pentru copilul meu, și care i-a stabilit diagnosticul în primele cinci secunde și ne-a trimis imediat la Spitalul de boli infecțioase, salvându-mi astfel copilul. Nu-i știu numele, dar îi mulțumesc din suflet! Le mulțumesc celor care petrec poate mai mult timp cu copiii străini de prin secțiile de spital, decât cu propriii copii; celor care își anulează concediile din cauza unor pacienți cu cazuri grave; celor care poate din cauza meseriei au rămas singuri, părăsiți de familie; celor care adorm cu capul pe o masă de spital, cu stetoscopul la gât; celor care dau speranțe; celor care tratează cu cuvântul, noninvaziv, celor care acordă primul ajutor, dar și celor care acordă ultimul ajutor…