În urmă cu două luni, pornind de la exemplul greblei pe care au călcat și alții înaintea noastră, scriam despre incompatibilitatea între abilitățile medicale și cele manageriale ca tradiție în sistemul de sănătate moldovenesc. Au fost și voci care au contestat aceste afirmații, invocând exemplele contrare, chiar dacă acestea, conform unei cunoscute butade, nu fac decât să confirme regula. Aceea că un medic talentat nu este întotdeauna și un bun manager de instituție medicală. Mai ales când vorbim despre adevărate combinate de sănătate, cu sute sau mii de angajați, cum sunt majoritatea celor pe care le-am moștenit din sistemul medical construit de Uniunea Sovietică.
Cazul de la Institutul Mamei și Copilului (IMC) – unde obstetricianul-ginecolog, Ștefan Gațcan, beneficiarul unei reputații profesionale excelente, este acum subiectul unui scandal cu Ministerul în care este acuzat de management defectuos – reprezintă un reper în această dilemă, medic-manager. Nici nu mai contează acum dacă rechizitoriul ministerial, așa cum a fost el remis presei, este corolarul unei „vânători de vrăjitoare” politice, așa cum susține partea vizată, sau este oglinda situației din IMC, așa cum pretinde Ministerul. Ceea ce contează acum este că din acest incident ambele părți ies serios șifonate.
Modul în care a decurs întreaga tărășenie, de la controlul inopinat și până la comunicatul fondatorului IMC, adică Ministerul Sănătății privind așa-zisele erori manageriale, trecând prin schimburile de replici indirecte, prin intermediul mass media nu fac decât să ilustreze incapacitatea de comunicare și de înțelegere a fenomenului pentru cei implicați. Pe de o parte a Ministerului, care putea evita o „execuție” publică a unui om care a slujit cu devotament și profesionalism sistemul decenii la rând. De cealaltă parte, un reputat discipol al lui Hipocrate care nu poate înțelege că respectul față de reputația sa profesională nu se transferă automat în domeniul atât de diferit și complex al managementului medical.
Dincolo de toate ingredientele acestei păruieli publice între mânuitorul de bisturiu și finanțatori, rămân învățămintele poveștii. Pe care, dacă cei care au urechi de auzit și le vor însuși e posibil să avem mai puține scandaluri într-un sistem de sănătate cu destule probleme și fără astfel de incidente. Prima ar fi aceea pentru purtătorii de halate albe, care ar trebui să cântărească bine atunci când aud cântecul „sirenelor” politice care îi ispitesc cu posturi de manageri, conștienți că, la schimbarea „sirenelor” e posibil să fie aruncați peste bord cu bolovanul unui scandal public legat de picior.
Cea de-a doua, pentru finanțator, este că eventuala simpatie politică a unui medic bine așezat profesional nu este și o garanție a calităților sale manageriale. Și că, în general, reducerea unui specialist în medicină la statutul de cumpărător de termopane și inspector de zugrăveli și lucrări de renovare, pentru câteva mii de lei în plus la salariu, nu reprezintă o soluție pentru rezolvarea problemelor unor instituții de sănătate. Dacă aceste lecții vor fi asumate, vom vedea, inevitabil. Pentru că vom avea mai puține răfuieli mediatice între funcționari publici și cadre medicale.
