Ieri am aflat de la o cunoștință apropiată că face chimioterapie. Are cancer mamar de gradul trei, la vârsta de numai 36 de ani. Vestea m-a cutremurat. Peste 20 de minute urma să intru la medicul de familie pentru un control profilactic anual, așa că discuția noastră a fost scurtă. La despărțire, mi-a urat, resemnată, să am grijă de mine… Mi-am amintit imediat că, acum o jumătate de an, o sfătuiam să meargă neapărat la medic. Mi se destăinuise că de la un timp nu mai putea să doarmă așa cum îi place… pe burtă. A mers, dar deja era prea târziu.

Sunt în fața medicului meu de familie, cu fiica. Avem două programări – câte 15 minute pentru fiecare dintre noi. La început, medicul mă palpează pe mine. Încă trăiesc discuția pe care tocmai am avut-o… Mă gândesc că ar trebui să-mi fac mai des autocontrolul glandei mamare. „Vă recomand examenul ecografic. Vă dau îndreptare să-l treceți. Anul trecut nu l-ați făcut”, m-a atenționat doctorița. Vădit iritată de decizia medicului meu de familie, i-am cerut să-mi expună toate raționamentele, spunându-i și despre întâmplarea dinainte de a ajunge la ea. Mi-a explicat încrezător recomandarea și a punctat insistent că vrea, prin acest examen, să excludă orice suspiciuni. A vorbit cu mine până când am simțit ambele că tensiunea provocată de îndreptarea la examenul ecografic mi-a trecut. A durat mai bine de 10 minute. Furasem din timpul planificat pentru examenul fiicei.

Ea are o problemuță care poate fi rezolvată în condiții de ambulatoriu, la chirurgul din Asociația medico-teritorială. Am îndreptarea ștampilată de medicul de familie. Mă îndeamnă să merg până jos la parter, pentru ca peste îndreptare să mai fie aplicată o ștampilă de confirmare a statutului de asigurat în sistemul de asigurare obligatorie.

La ghișeu nu era coadă. Doamna de acolo a ștampilat îndreptarea prin care a confirmat că în ziua în care urma să fie acordat serviciul chirurgical, copilul meu, care este student, este asigurat. Deci, are acces la serviciul medical, fără plată. Am verificat ca să mă asigur de asta și pe panoul din hol unde era expus programul unic.

La chirurg, asistenta medicală m-a informat ca trebuie să plătesc cuțitul chirurgical, seringa, pansamentul. „De ce? Este asigurată!”, îi întind îndreptarea cu două ștampile. „Așa are grijă de noi statul! Noi vă facem doar intervenția gratuit”.

Felicitări cu ocazia Zilei lucrătorului medical și a farmacistului, dragi colegi… și nu uitați că voi sunteți statul!