Sistemul este  corupt!  Medici incompetenţi! Puşcărie! A greşit! E vinovat! Ştirile cu astfel de titluri adună vizualizări.  Eu nu laud şi nu ridic în slăvi pe nimeni. Tai cu cuvântul, precum un chirurg în carne vie. Fiecare caz scandalos legat de vreun medic sau spital, noi, jurnaliştii, îl băgăm la începutul buletinelor de ştiri – cu burtiere de genul: „Şocant!”, „Scandalos!”, „Iresponsabilitate!”. Pentru că aşa titluri şi etichetări, zicem noi, „se vând” – asta se citeşte, se ascultă şi se vizionează.

Săptămâna aceasta m-am simţit vinovată – pentru unele ştiri scandaloase pe care le-am lansat. Pentru atitudinea superficială faţă de medici. Pentru că nu întotdeauna eu şi colegii mei de breaslă, am respectat prezumţia nevinovăţăţiei în raport cu oamenii în halate albe.

Luni, am avut ocazia să intru chiar în inima „inamicului” , să asist la una dintre cele mai complicate intervenţii chirurgicale – transplantul de ficat. Am văzut întregul „spectacol” din spatele cortinei.

Am văzut cum arată un corp fragil răstignit pe o masă de operaţie, gol, tăiat, însângerat, intubat. Am auzit bătăile ritmice ale unei inimi conectate la un aparat, dar am „auzit” şi ritmul cardiac al unei echipe de 40 de medici, fiecare în parte având  rol de Dumnezeu. Viaţa cuiva depinde de o decizie,  de un milimetru tăiat, de un miligram de medicamente administrate, de o respiraţie, de o bătaie a inimii, de o liniuţă de pe monitor…

Am văzut emoţii. Responsabilitate. Bule de transpiraţie pe frunţile lor.  Am văzut un organ uman, încăput în două mâini de chirurg. Asta-i imaginea care mă urmăreşte şi care mi s-a întipărit cred că pentru totdeauna. Am văzut o VIAŢĂ  într-un pumn de om. În acel moment am înmărmurit. Am vrut să deschid uşa şi să le strig tuturor celor de acolo „Mulţumesc! Mulţumesc! Mulţumesc!” Am vrut să-i cuprind pe toţi şi să le strâng mâna.

Atunci, viziunile mele despre medici s-au schimbat. Acum, gândesc altfel. Nu mai generalizez, nu mai folosesc cuvântul „toţi”, ci „unii”. Am văzut cum  medicii luptau contra cronometru pentru salvarea unei vieți!

”- Noi am făcut posibilul și imposibilul. Mai departe depinde de pacient și de forța lui de a lupta pentru viață”.

Din păcate, sunt şi medici care n-au ce căuta în sistemul medical, care compromit ceea ce-i vital şi care generează titluri de ştiri vandabile.

Pentru că știrile ”cuminți” nu sunt la fel de căutate și citite, echipa de medici care a efectuat săptămâna aceasta un transplant de ficat, oferind o ȘANSĂ LA VIAȚĂ a rămas în umbră. Nimeni nu știe care este numele hepatologului, sau a anesteziologului, sau a oricărui alt medic care, atunci când a intrat în sala de operație a cântărit fiecare risc pe care și-l asumă.

O echipă tânără, ce a reunit medici de la mai multe secții:

Secția Chirurgie Generală Nr.2, condusă de academicianul Vladimir Hotineanu.

Catedra Chirurgie Hepato-biliaro-pancreatică, condusă de profesorul universitar Adrian Hotineanu.

Secția Anestezie și Terapie Intensivă, condusă de profesorul universitar Victor Cojocaru.

Secția Hepatologie, condusă de profesorul universitar Vlada Dumbravă, împreună cu specialiștii Natalia Taran și Angela Beltec.

Secția Morfopatologie, Sergiu Rusu.

Secția Microchirurgie, Sorin Barat și Roman Smolnițchi.

Echipa chirurgului Irinel Popescu, anesteziologul Dana Tomescu și microchirurgul Dragoș Zamfirescu de la Institutu Clnic Fundeni, București.

Acum cred în minuni, pentru că ele există.