– Ma-mă-mi-mo-muuuuu… Ma-mă-mi-mo-muuuuu…

– Figaro qua, Figaro la, Figaro su, Figaro giu…

Fiecare solist de operă își protejează vocea ca pe ceva foarte valoros, aproape sacru. Dar uneori și vocea se „îmbolnăvește” , cedează, se pierde, iar vocalizele melodioase sunt înlocuite de „chî – chî”, „chu – chu” și „cha – cha”.

Conștienți că numele lor sunt incluse pe afișele celor mai renumite teatre de Operă din lume datorită coardelor lor vocale, soliștii de operă respectă cu strictețe toate indicațiile date de FONIATRU – medicul care le „repară ” vocea.

Marina Soroceanu, medic foniatru: Soliștii de operă au foarte rar probleme cu coardele vocale. Dacă vocea este bună și este respectată tehnica interpretării, nu pot să apară probleme nici dacă ar cânta în fiecare zi. În schimb, cântăreții de muzică ușoară și populară, pedagogii și cei care nu au tehnica vorbirii, au vocea mai „fragilă”.

Reporter: Prin ce se deosebesc coardele vocale ale interpreților de canto academic de cele ale interpreților de muzică ușoară și populară?

Marina Soroceanu: Când interpretul utilizează canto academic, nu forțează vocea, ci cântă pe respirație. Astfel, coardele vocale lucrează foarte ușor și liber. La canto populară sau de estradă, vocea este forțată mai des, pentru că se cântă mai expresiv punându-se accent pe emoție, ceea ce uneori acționează asupra coardelor vocale. Din punct de vedere medical, canto academic este cel mai sigur pentru coardele vocale!

Dacă vocea a devenit răgușită, simțiți nevoia să tușiți înainte de a vorbi, vocea este slabă și neexpresivă, trebuie să depuneți un efort mai mare când vorbiți, diapazonul vocal s-a micșorat, vă doare gâtul când înghițiți (deși nici vorbă de angină); fumați mai mult de cinci ani, periodic pierdeți vocea – mergeți la foniatru!

Marina Soroceanu: Foniatrul este un medic ORL-ist care a făcut specializarea în foniatrie, domeniul care se ocupă cu toate problemele vocii. Profesia aceasta nu este atât de răspândită. Orice medic ORL-ist poate controla coardele vocale și laringele, dar nu fiecare din ei poate explica însăși problema, mai ales dacă pacientul este un profesionist vocal.  Controlăm nu doar coardele vocale, dar și nasul, respirația nazală și gâtul. În plus, gastrita sau refluxul gastroesofagian, dereglările sistemului endocrin, ginecologic și psihologic, pot afecta calitatea vocii și să apară disfonia mutagenă. În urma unui stres puternic sau pe fonul unei maladii, vocea nu mai este atât de frumoasă, voluminoasă și strălucitoare – cum ar trebui să fie. De asemenea, sopranele nu au voie să cânte în primele trei zile ale ciclului menstrual, pentru că asupra coardelor vocale influențează și sistemul endocrin.

Când o femeie are probleme endocrinologice, asta se vede pe coardele ei vocale.

În Republica Moldova sunt doar doi medici foniatri: Mariana Bulala, care activează în cadrul Centrului Medicilor de Familie Nr.1. și Marina Soroceanu, medic în cadrul Spitalului Clinic Republican și în cadrul Teatrului de Operă și Balet. Deși suntem o țară cu mulți interpreți de muzică populară, ușoară și de operă, nu avem nici o secție de foniatrie.

Marina Soroceanu: Domeniul foniatriei nu este atât de bine dezvoltat ca în țările vecine. Avem secție ORL în cadrul SCR, iar atunci când este nevoie, îi spitalizăm pe bolnavi în această secție. Ne dorim foarte mult un videolaringostroboscop – un aparat cu care putem controla coardele vocale chiar în timpul fonației pentru a vedea nu doar anatomia, dar și funcția coardelor vocale. Acum patru ani a fost procurat un videolaringostrop, tot atunci ni s-a promis și un videolaringostroboscop. Încă îl așteptăm.

Peste câteva minute, pe scena Teatrului de Operă și Balet începe repetiția operei Nabucco. Soliștii stau după cortină de ambele părți ale scenei și așteaptă semnalul dirijorului. Unii repetă în surdină partitura, alții își antrenează maxilarul, făcând exerciții de încălzire.

Bas…

Soprano…

Tenor…

Alto…

Fără voce, un interpret de operă este doar un om obișnuit.

Pentru că vocea este instrumentul lui de lucru și sursa de venit, evident că o va corcoli, alinta și proteja chiar și de cea mai mică adiere de vânt.

Fără să-și dea seama, ei chiar și râd CORECT, academic – cu gura larg deschisă, cu merișorul lui Adam lăsat în jos, astfel încât esofagul preia tot efortul asupra lui, lăsând sunetul să curgă de la sine:

 – Haa-haa-haa!

Imediat după acest „merișor” sunt amplasate coardele. Când ele vibrează, respectiv, vibrează și merișorul.

Persoanele care nu cântă, dar vorbesc mult, trebui să aibă alături un pahar cu apă și periodic să-și umezească gâtul în timpul discuțiilor. Somnul sănătos este foarte important, iar despre asta puteți să vă dați seama în diminețile când vă treziți cu vocea răgușită. De fapt, răgușeala este specifică mai mult femeilor.

Reporter: Este vreo diferență între coardele vocale ale tenorilor, bașilor, sopranelor?…

Marina Soroceanu: Da. Diferența este vizibilă. La soprane coardele vocale sunt mai scurte și mai subțiri. La bași și baritoni sunt mai groase și mai largi.

În timp ce repetiția este în toi, de doctorița noastră se apropie Vadim Chitic, solist al Corului Național de Cameră, al Teatrului De Operă și Balet și al Sălii cu Orgă. Pentru că muzica sună prea tare, nu aud deloc despre ce vorbesc, așa că bag capul între ei, ciulindu-mi atent urechea. Aflând de ce am venit, solistul s-a dat mai aproape de urechea mea…

Vadim Chitic: Am fost pacientul doamnei. Din fericire mi-am restabilit vocea…

Marina Soroceanu: Pentru că lucrează în mai multe locuri, a făcut disfonie funcțională din cauza unui efort vocal. Nu a respectat regimul (vocal) și a pierdut vocea.

Opera „Tristan și Isolda” este una din cele mai complicate opere și mulți soliști și-au pierdut vocile în timpul interpretării partiturilor muzicale.

Pentru a nu ieși prea tare în evidență în timpul spectacolelor, atunci când stă în spatele cortinei medicul foniatru nu poartă niciodată halatul alb. Decorul ideal – cortina neagră, hainele negre. Astfel, iese în evidență doar părul ei blond și trusa medicală din lemn alb în care își ține instrumentele.

Marina Soroceanu: Am ascultat fiecare operă de mai mult de 50 de ori. Lucrul în teatru este foarte plăcut pentru că permanent sună muzica, iar muzica clasică este indicată pentru sistemul nervos. Chiar dacă vin agitată, nervoasă, obosită, când ascult muzica mă liniștesc.

Reporter: Ce intră în competența unui medic foniatru? Ce trebuie să facă?

Marina Soroceanu: Controlăm organele ORL și laringele, plicile vocale, glota și spațiul de sub plicile vocale. În timpul controlului, îi spunem pacientului să spună litera A,Ă,I, astfel îi verificăm vocea. În cabinetul medical de la Teatrul de Operă și Balet lucrăm cu oglinda obișnuită, cu laringoscopia indirectă. La Spitalul Clinic Republican avem posibilitatea să facem videolaringoscopia. Filmăm ce am văzut și-i demonstrăm pacientului problemele pe care le are la coardele vocale.

Reporter: Ce boli tratează un foniatru?

Marina Soroceanu : În foniatrie sunt mai mult de 100 de maladii care pot fi împărțite în două categorii – disfonii organice și disfonii funcționale. Cele funcționale apar atunci când o persoană nu respectă tehnica vorbirii și tehnica vocală. Disfoniile organice sunt provocate de răceală.

Reporter: Când trebuie să ne adresăm la medicul foniatru și când la medicul ORL?

Marina Soroceanu: Foarte rar când un pacient vine direct la foniatru. De obicei vin profesioniștii vocali – interpreți, medici, pedagogi, cântăreți de operă, de muzică ușoară, populară, studenții de la conservator și colegiul muzical. Soliștii de operă se adresează la foniatru în scop profilactic, dar și la orice răceală sau stres. Monitorizăm starea coardelor vocale pentru a depista la timp eventuale probleme.

Reporter: De la ce vârstă se recomandă adresarea la foniatru?

Marina Soroceanu: La 10-12 ani are loc mutația vocii. Coardele vocale se schimbă și apare disfonia mutagenă. Prin urmare, se adresează la noi mai multe mămici care au copii implicați într-o carieră muzicală.

În timp ce noi stăm în spatele cortinelor mari, grele și negre, în scenă apare un URIAȘ, cu vreo două capuri mai înalt decât ceilalți soliști. Aflu că este Roman Ialcic, laureatul concursului „Ion Stârcea” din 1997 unde s-a învrednicit de locul doi, după care a fost invitat să cânte pe scena marilor teatre din Germania, Spania, SUA. Deși este cetățean al Germaniei, s-a născut în Moldova, iar acum a fost contractat de Teatrul de Operă și Balet din Chișinău pentru spectacolul Nabucco.

Reporter: Dacă interpretul pierde vocea chiar înainte de spectacol? Sunt proceduri sau intervenții de urgență care ar putea să le readucă vocea?

Marina Soroceanu: De obicei folosim un amestec din 2-3 preparate, inclusiv adrenalina, pe care îl picurăm pe coardele vocale. Evităm să folosim adrenalina în formă nedizolvată, pentru că după administrare, anatomic, coardele vocale arată mult mai bine, dar funcția lor nu se restabilește. Facem inhalații laringiene – cu o seringă specială turnăm preparate pe coardele vocale și după asta le curățăm de mucozitate. Astfel, ele devin mai flexibile și puternice. Sunt situații când interpretul TREBUIE să iasă în scenă și să cânte. Am avut un caz când după un efort vocal și psiho-emoțional, o solistă de operă a făcut hemoragie pe coarda vocală cu trei zile înainte de spectacol. Îi spun că nu are voie să cânte mai degrabă de zece zile de la demararea tratamentului. Asta-i show-business, iar la un spectacol grandios cu toate biletele vândute, nu poate fi schimbată solista! Directorul teatrului a spus doar atât: „Fă ce vrei, cum vrei, dar să cânte în cadrul spectacolului!”. Timp de trei zile, de două ori pe zi i-am făcut proceduri, injecții intramusculare și intravenoase, plus discuții psihologice. A ieșit în scenă și a cântat, iar după spectacol, cei care cunoșteau foarte bine vocea ei, i-au spus că acesta a fost cel mai bun spectacol din viața ei artistică. Pe durata întregului spectacol am stat în culise și așteptam cu emoție să văd dacă o să ia notele înalte. A cântat foarte bine, iar directorul a spus: „Vedeți, totul este bine!”

Imediat cum este anunțată o scurtă pauză, „uriașul” Roman Ialcic se apropie de noi cu pași mari și ne îndreptăm cu toții spre cabinetul medicului de la etajul doi. Pe coridoarele înguste pare și mai mare, aproape că ajunge cu capul la becuri. Este mai înalt decât ușa, așa că atunci când trebuie să intre în cabinet, apleacă capul.

 

Roman Ialcic: Trebuie să ne grăbim, pentru că am foarte puțin timp. Pauza este mică.

Se așează pe scaun (care-i prea mic pentru statura lui), deschide gura și scoate limba.

Imediat, doctorița ia o bucată mică de tifon cu care apucă limba lui Ialcic, iar cu cealaltă mâna apasă la rădăcina limbii cu o spatulă metalică pe care a dezinfectat-o la o flacără. Doctorița se apleacă și-l privește în gât, iar el cântă un arpeggio în do major:

 – A-a-a-a-aaaaa

Corzile vocale au vibrat, „merișorul lui Adam” s-a mișcat, iar foniatrul a declarat:

Marina Soroceanu: Totul este bine. Am curățat mucozitățile care s-au adunat în timpul interpretării partiturii. 

Roman Ialcic: Îmi antrenez vocea în fiecare zi. Consult foniatru mai mult pentru profilaxie, iar în activitatea mea m-am îmbolnăvit de foarte puține ori. Doar la Teatrul de Operă din Chișinău și la cel de la Moscova sunt medici foniatri. În celelalte țări, dacă apar probleme, trebuie să mergem direct la spital.

Reporter: Este vreun solist de operă care și-a asigurat vocea la o companie de asigurări?

Roman Ialcic: Din câte știu, nu. Și nici nu cred că îi Europa este posibil să-ți asiguri vocea.

 

În țările europene, foniatria este o știință dezvoltată, iar Marina Soroceanu este coordonator național în cadrul Uniunii Europene a Foniatrilor.

Reporter: Ce se întâmplă când unul din soliști pierde vocea chiar înainte de concert?

Marina Soroceanu: Este înlocuit de un alt solist care știe partitura. Întotdeauna sunt soliști de rezervă care pot înlocui pe oricine în caz de necesitate.

În timpul repetițiilor și a spectacolelor, medicul foniatru este mereu prezent în cabinetul lui de la etajul doi, unde ascultă în boxe transmisiunea prin rețeaua internă de radio a Teatrului. Dacă aude că vreo voce nu sună ca de obicei, vine în culise, iar în micile pauze dintre partituri face procedurile necesare. În cabinetul medical masa și instrumentele necesare sunt mereu pregătite pentru orice fel de intervenție urgentă.

Gurița închisă

Dacă un solist are probleme cu vocea, intră într-un repaos vocal total – nici nu cântă nici nu vorbește – de la trei până la zece zile. Cu cei din jur comunică în scris, așa că în această perioadă are mereu în buzunar un carnețel și un pix. Medicii spun că această perioadă este destul de dificilă din punct de vedere psihologic. Totuși, pentru cântăreți asta-i lege, iar ei știu că dacă vor respecta regulile, vor ieși mai repede în scenă.

Reporter: Cui au aparținut „cele mai celebre coarde vocale” pe care le-ați tratat?

Marina Soroceanu: Am venit să lucrez la Teatrul de Operă și Balet acum 16 ani. Maria Bieșu este prima mea pacientă și am avut grijă de coardele ei vocale timp de 10 ani. Lucrez aici datorită ei. Cu timpul, am început să am grijă nu doar de vocile soliștilor de operă, dar și a interpreților de muzică ușoară și populară, printre care Adriana Ochișanu, Anișoara Puică, Olia Tira, Cristina Croitoru… Am lucrat și cu interpreți de peste hotare care vin la noi cu concerte: Grigorii Leps, Zemfira. Atunci când sunt invitată la diverse concerte, vin cu o oră mai devreme și stau în culise cu instrumentele necesare și soluțiile pregătite. În pauzele dintre cântece, ei vin după cortină unde în doar patru minute le curăț repejor coardele vocale. Am grijă de vocile cântăreților de la sala cu Orgă și Filarmonica Națională, a actorilor, jurnaliștilor, dar și a unor politicieni. Am avut emoții mari când am fost însoțită la Președinție, unde l-am consultat pe Marian Lupu atunci când a avut probleme cu vocea. Am fost la multe persoane importante, dar nu cred că pot să spun despre asta…

Reporter: Este posibil să pierzi vocea irecuperabil?

Marina Soroceanu: Da. Sunt maladii legate de sistemul nervos; după unele operații ale glandei tiroide, când este afectat nervul laringeu recurent. În astfel de cazuri, o coardă nu se mișcă, nu mai lucrează. Din această cauză, vocea poate să dispară definitiv și chiar dacă revine, atunci este diferită decât a fost înainte de operație.

Reporter: Iată noi, jurnaliștii, dar și oamenii mai vorbăreți, ce să facem când simțim că pierdem vocea?

Marina Soroceanu: Pauză vocală, gargarisme, clătiți cu apă călduță sau cu ceai de romaniță. Aceste metode le folosiți în primele zile, până ajungeți la medic și vă prescrie un tratament.

Reporter: În cazul vocilor răgușite, cum ar fi a lui Ion Suruceanu, este o disfuncție a coardelor vocale?

Marina Soroceanu: Nu. Așa este caracteristica vocii lui. Pentru un interpret de muzică ușoară nu este obligatorie vocea perfectă academic și curată. Vocea nu are legătură cu coardele vocale, dar cu sistemul respirator. Frumusețea vocii depinde de obertoane. Vocea unui cântăreț de opera este perfectă atunci când lucrează rezonatorii.

Reporter: Care din interpreții de la noi au cea mai curată voce?

Marina Soroceanu: Cele mai frumoase, curate, puternice, voluminoase, bogate și strălucitoare voci de la Opera Națională aparțin sopranei Mariana Bulicanu; mezzo-sopranei Liliana Lavric; tenorilor Igor Țurcan și Ion Timofti; baritonilor celebri Vladimir Dragoș, Petru Racoviță, Mihail Muntean și încă multe alte voci valoroase.

Reporter: Analizând vocea mea, puteți să-mi spuneți dacă am probleme cu vocea?

Marina Soroceanu: Un foniatru cu experiență pune diagnosticul în momentul când persoana intră în cabinet și începe să vorbească. Aveți o voce curată, normală și nu aveți probleme cu plicile vocale absolut deloc.

Reporter: Câte minute pe zi au voie să cânte cei care nu stăpânesc tehnica vocală? Cei care cântă în drum spre casă, la plimbare sau în duș?

Marina Soroceanu: Dacă aveți dispoziție bună, sufletul cântă, viața-i frumoasă  – cântați măcar și toată ziua!

Reporter: Violeta Colesnic

Foto: Elena Covalenco