Pe 15 mai, toată Lumea sărbătorește Ziua familiei. Din acest cuib al înțelepciunii provenim cu toții și tot acolo vrem să ajungem, fie pentru a împărtăși cele mai frumoase momente, fie pentru a căuta compasiune. Cu ocazia diferitor aniversări, ne urăm unul altuia bucurie, succese și, bineînțeles, sănătate. Tocmai de ultima îngrijesc niște medici deosebiți, iar această sărbătoare este și a lor. Medicii de familie ne sunt cei mai apropiați doctori, iar numerele lor de telefon adesea stau în rând cu cele ale rudelor. Tocmai de aceea, de Ziua familiei, reporterul MedNews a ales „să-și întrebe de sănătate” propriul medic de familie, Liuba Platon, de la Centrul Medicilor de Familie nr. 11.
La etajul trei al CMF-ului, într-un coridor cu patru bănci, cinci pacienți stau la coadă la medicul de familie. Toți au mimici preocupate, au mâinile strânse în lacăt și privirile pironite în podea. O bunicuță ridică ochii de fiecare dată când se deschide ușa biroului. O femeie cu ochi foarte triști ține în brațe un băiețel care-i seamănă leit. „Vrei apă? Hai spune mamei…”, îi șoptește femeia, apoi începe să-i îngâne încetișor un cântec. Astăzi nu e nimeni care vrea „doar să intre pe o secundă să întrebe”.
Toată lumea stă la coadă în primul cabinet de pe stânga. Acolo, la o masă plină cu cartele și forme pentru rețete și îndreptări stă o femeie miniaturală care are grijă ca cei din coridor și încă 1500 de pacienți din sectorul ei să fie sănătoși. De cum intrăm pe ușă, doamna Platon exclamă „Ai slăbit, Felicia! Era o vreme când veneai mai des pe la mine, aveai și părul altfel, atunci aveai și obraji mai mărișori și arătai mai bine”, spune ea cu fermitate.
Este medic de familie din 2004, după ce mai mulți ani a fost medic pediatru. „M-am reprofilat peste câțiva ani după ce a avut loc reforma în medicină, din 1998. Până atunci, în policlinici au fost medici pediatri și medici terapeuți. Eu lucram într-un raion care acum nici nu mai există (zâmbește). Raionul Dumbrăveni s-a făcut Căinari, iar acum locul unde munceam eu e în componența raionului Căușeni. În februarie am făcut 11 ani de când sunt aici la Chișinău, la CMF nr.11”, începe a povesti Liuba Platon.
Doctorița are în grijă un sector cu câteva zeci de case și spune că se străduiește mereu să aibă relații pozitive cu pacienții săi. „Sunt și cazuri în care nu chiar totul merge strună, dar mult ține de cultura, educația și studiile pacientului. Profesia noastră este de felul ei așa: să-i ascultăm pe toți, să-i ajutăm. Dese ori omul vine nu doar cu problemele lui de sănătate, ci și cu cele personale. Pe lângă faptul că se simte rău, mai povestește despre familie, copii sau nepoți, cine s-a mai căsătorit, cine a mai plecat din țară… Până la urmă, ca medic de familie, aflu toată istoria neamului”, spune medicul.
Învârtește stetoscopul în mâini și povestește îngândurată despre persoanele în etate care o sună câteodată – cei care nu au familie sau care au fost abandonați de nepoți sau de copiii plecați în lume. Știe câți sunt în fiecare bloc și la ce etaj locuiesc. „Bătrânii solitari solicită venirea medicului pentru că se simt rău, dar și pentru a sta de vorbă cu cineva. Dacă ai timp și stai mai mult cu ei, oamenii singuratici sunt foarte recunoscători și bucuroși. Cine trăiește cu copiii și nepoții nu simte nevoia să discute cu medicul și despre altceva decât despre sănătate, dar ei – da. Iată în casa 21 erau mai mulți, la etajul 16, la 4, dar acum au rămas puțini de tot”, oftează medicul de familie.
Când vine vorba de pacienți noi, Liuba Platon infirmă problema invocată de multe familii, precum că viza de reședință în altă localitate împiedică vizita la doctorul familiei. „Când vin familii noi, care se mută cu traiul în sectorul meu, de obicei e de ajuns să vină și să anunțe că vor trăi aici și depun o cerere. Viza de reședință nu are absolut nici o însemnătate”, spune ea. De altfel, are o poziție indulgentă față de cei care preferă să meargă direct la spital, sărind peste treapta medicinii de familie. „Pacienții sunt diferiți, deși pentru a veni la consultație la medicul de familie, dacă omul e din teritoriu, nu e nevoie de poliță medicală. Dar dacă omul nu are poliță și are nevoie de niște analize sau un tratament urgent, într-adevăr el nu mai vine pe la noi. Fie că se duce la centrul de diagnostic sau la altă policlinică”, recunoaște doamna Platon. Cei care însă au același medic de familie timp de mai mulți ani, merg doar la el și se consultă în orice problemă de sănătate. „Uneori oamenii mă sună să-i consult chiar dacă nu sunt la lucru, pentru că nu vor să meargă la alt medic de familie, deoarece acela nu-i știe”, afirmă doctorița.
Ea ne-a avertizat că există boli specifice unei familii. „În afara bolilor ereditare grele, sunt boli care au tendința să se transmită la alți membri ai familiei: tensiunea arterială, stenocardia, diabetul zaharat, obezitatea. Am o familie în care toți au patologie a rinichilor. Mama gravidă venea la mine la control, iar copilașul nenăscut încă deja avea probleme cu rinichii”, explică Platon.
În timpul interviului, printre diagnoze și termeni medicali s-a strecurat și unul cunoscut de fiecare familie din Moldova. Migrația, inclusiv cea a medicilor, nu este doar o temă de studiu pentru Liuba Platon. După o pauză lungă recunoaște: „Am vrut să plec și eu, în 2007, dar în ultimul moment m-a oprit ceva. M-am temut să-mi las familia, să-mi las casa… Erau gata aproape toate actele, peste vreo două săptămâni trebuia să plec, dar m-am răzgândit.
MedNews: Pacienții s-au bucurat că rămâneți?
Eu, de fapt, nu povestesc pacienților despre familia mea. Am doi băieți și doi nepoți. Chiar azi la serviciu m-a petrecut nepoțica (râde). E bine să existe un doctor în familie, așa că, într-un fel, eu sunt medicul de familie al propriei familii.
SFAT: Ce trebuie să aibă o familie în trusa medicală
„Dacă e o familie tânără cu copilaș, e nevoie de un termometru, preparate pentru scăderea febrei, pliculețe contra bolilor diareice acute. Evident, în caz de traumatisme, obligatorie este apa oxigenată, vata, tifonul, spirtul. E bine de avut și niște picături simple pentru ochi pentru a curăța globul ocular în caz de accidente. Dacă în familie sunt persoane în etate, e nevoie de anti-hipertensive, medicamente contra durerilor de inimă, contra bolilor de articulații, mai ales că la noi majoritatea populației suferă de boli ale articulațiilor după 50 de ani”.
Felicia Nedzelschi, MedNews
Foto: Elena Covalenco
