Copiii din Moldova sunt la limita dependenței de tehnologiile informaționale, iar părinții sunt prea indulgenți cu odraslele lor atunci când este vorba de restricționarea folosirii dispozitivelor inteligente. Studiile arată că 84% dintre părinți susțin că își lasă copiii să se joace la telefon, tabletă sau calculator atât cât își doresc cei mici. Despre afecțiunile psihice la care sunt expuși micuții am vorbit cu psihologul Irina Novac. Medicul ne-a explicat ce se întâmplă cu creierul copiilor atunci când sunt lăsați în fața calculatoarelor mai mult decât ar trebui.
Cum îi afectează tehnologiile informaționale din punct de vedere psihologic pe copii?
Irina Novac: Copiii cu vârsta de până la 10-11 ani sunt în proces de dezvoltare psiho-cognitivă, adică în această perioadă se dezvoltă foarte mult procesele de gândire, de atenție, de voință, de concentrare, de memorie… Creierul propriu-zis se dezvoltă. Până la vârsta de 11 ani copiii, în general, nu ar trebui să stea în fața calculatorului pentru că acest lucru îi împiedică și le întârzie procesul de dezvoltare cognitivă. De ce? Pentru că dacă copilul stă mult timp la calculator, creierul începe să crească în volum, dar nu în funcționalitate, nu în dezvoltarea proceselor cognitive. Acesta este cel mai grav lucru și părinții nu au habar. Nici copiii nu înțeleg nimic, pentru că ei sunt orientați spre imaginile și lucrurile care se mișcă foarte repede, spre sunet, culoare și nu se mai pot distanța.
Un aspect la fel de grav pentru copii este că ei nu fac diferența dintre realitate și virtual. De foarte multe ori ei se identifică cu diferite personaje pe care le văd și încearcă să le imite. Uneori, chiar nu au comportament adecvat, nu este acordat cu realitatea și viața de zi cu zi sau, dimpotrivă, au izbucniri comportamentale pe care nu le putem explica.
Cum anume sunt afectați copiii de statul prea mult în fața gadget-urilor?
Irina Novac: Mișcările de pe calculatoare sau telefoane se derulează cu viteză mai mare decât posibilitatea creierului de copil de a procesa informația. Acest lucru, respectiv, întârzie dezvoltarea cognitivă. În plus, creierul crește în volum, ceea ce este foarte rău pentru că afectează dezvoltarea intelectuală. Mai mult, dacă copiii stau regulat în fața calculatorului, mai ales cei de până la doi ani, acest obicei prost poate să dezvolte chiar tendințe autiste – el nu comunică sau nu transmite și nu primește mesaje din lumea reală, dar se focusează numai pe lumea virtuală. Aceasta îl face ca în viitor să nu socializeze și să fie absent.
În plus, până la 11 ani, creierul copilului este incapabil să proceseze orice jocuri sau activitate care este pe un ecran în mediul virtual. După 11 ani, din punct de vedere fiziologic, cognitiv, psihic, el deja are procesele puse la punct și percepe mișcările, culorile și face față vitezei care se produce pe ecrane.
Dacă dependența se formează în copilărie, cum sunt acești oameni la maturitate?
Irina Novac: Am pacienți cu care lucrez și mă ciocnesc foarte des cu oameni care nu știu să vorbească, nu pot să articuleze cuvintele, suferă de anxietate socială – frică de oameni. Acești copii, pe viitor, se mai ciocnesc cu frica de procesul de comunicare reală, frica de a sta în mulțime, de a ieși afară. Acești copii se transformă în persoane izolate, au emoții când este vorba de orice fel de comunicare, au frică de autorități, de profesori. Ei devin persoane iluzorii, parcă nu sunt cu picioarele pe pământ și nu percep corect realitatea.
În cazurile foarte grave, acest lucru poate duce la lipsă de personalitate sau personalitate multiplă – oamenii au senzația că sunt în mai multe feluri, fug de realitate, dezvoltă mecanisme în imaginar, trăiesc din fantezii.
Cine sunt mai afectați de acest fenomen – fetițele sau băieții?
Irina Novac: Băieții sunt mai afectați decât fetele. Ei sunt mai predispuși să facă chiar din primele cinci minute dependență de calculator, pentru că sunt hipnotizați, practic. Tot ce se întâmplă pe un ecran, pentru un copil, este hipnotic. Mulți copii sunt capturați de imagini în așa fel încât nu aud și nici nu văd nimic în jur, au reacții foarte întârziate, sunt într-un fel de transă.
Între fete și băieți este o diferență de gen. Dacă fetele sunt dispuse către relaționare și comunicare, atunci băieții – către închidere și activitate statică. Nu se exprimă! Băieților le este caracteristică dependența de jocuri. Așa se explică faptul că bărbații, fiind maturi, cad pradă jocurilor de noroc. Ei sunt foarte atrași de mecanismul jocului și de azart. Ei sunt setați astfel din punct de vedere genetic.
Cum ar trebui să fie desenele animate pentru copii?
Irina Novac: Desenele animate trebuie să fie foarte scurte. Pentru copiii de 1-2 ani nu trebuie să depășească 5 minute, iar pentru cei de 11 – nu mai mult de 15 minute. Desenele animate nu trebuie să conțină multe cuvinte. Trebuie să fie mai mult gesticulat și armonios desenate ca să nu afecteze creierul micuțului. În plus, mișcările trebuie să fie foarte lente pentru a le putea percepe – mult mai încetinite decât o imagine reală.
Ce recomandări aveți pentru părinți?
Irina Novac: Recomandarea este una simplă: atunci când copilul cere telefonul, să nu i se dea, să i se explice că aceasta nu este pentru el și să-l evite cât mai mult posibil măcar până copilul ajunge la 10-11 ani. Micuții trebuie să înțeleagă că acestea nu sunt lucrurile lor personale, dar poate să le împrumute de la părinți și că lui nu-i fac bine. Aceste aparate sunt făcute și gândite pentru adulți, iar copiilor le creează dependență.
Până la 11 ani, ar fi ideal să nu le permitem copiilor accesul la dispozitivele informaționale. Evident, nu putem să-i creștem făcând abstracție în totalitate de tehnologiile informaționale pentru că trăim în era tehnologiilor, dar, în același timp, nu trebuie să-i creștem cu ideea că acel obiect îi aparține în exclusivitate.
Anastasia Rusu, MedNews
