În satul Flămînzeni, Sângerei, o bună parte din populație suferă de obezitate. 30 la sută din săteni mănâncă bine, mult și nesănătos.

Cele două sate, Coșcodeni și Flămânzeni sunt despărțite doar de o hudiță îngustă „populată” de vreo 20 de gâște. Pe partea dreaptă a drumului este satul Flămînzeni, iar pe partea stângă – Coșcodeni.

Centrul Medicilor de Familie se află chiar la „hotarul” dintre cele două sate. Puțin mai la deal, printre copaci, se văd câteva blocuri cu două etaje. Cândva aici era un spital mare, construit prin 1867. Pe vremuri,  ograda era plină cu pacienți, spitalul având mai multe secții: Terapie, Pediatrie, Maternitate, Ginecologie și Tuberculoză. Deoarece pe atunci bântuia holera, pacienți din toată Moldova erau aduși la Secția boli contagioase. Cu trecerea anilor, numărul secțiilor s-a redus, rămânând doar Ginecologia, Terapia și Maternitatea. În 1999, printr-o hotărâre de Guvern, spitalul a fost închis, iar în unul din blocuri a fost deschis un centru de sănătate. Grație unui proiect finanțat de Banca Mondială, pe teritoriul spitalului a fost construit un sediu nou, din temelii, care a fost dat în exploatare în 2010.

În componența Centrului de Sănătate Flămînzeni-Coșcodeni intră două oficii ale medicului de familie și trei oficii de sănătate. În cadrul centrului lucrează doi medici și patru asistente medicale. Două dintre ele au câștigat trofeul Galei Premiilor în Sănătate la categoria „Cea mai bună echipă de asistenţi medicali”.

Claudia Barcari, șeful Centrului de Sănătate: Am analizat indicatorii fiecărei echipe pentru a o alege pe cea care s-a descurcat cel mai bine, pe cea cu șanse reale de câștig. Una din echipe avea indicatorii slabi la perinatologie. O altă echipă la fel nu a putut fi înaintată, pentru că anul trecut, pe sectorul din aria sa de activitate au fost înregistrate două decese infantile, iar acesta-i cel mai rău indicator. Echipa asistentelor Elena Gârbu și Maria Boleacu au înregistrat în 2014 cei mai înalți indicatori de performanță din sector, în proporție de 110%, așa că am decis să înaintez candidatura lor.   

Claudia Barcari: Actele pentru participarea la Gala Premiilor în Sănătate le-am depus în ultima zi, în ajun de Paște. În acea zi, Elena a venit la mine de câteva ori și tot îmi zicea: „Degeaba vă chinuiți să pregătiți actele. Nu mai câștigăm noi – o echipă de asistente de la sat!”. În seara decernării premiilor, când prezentatorii au anunțat cele trei echipe nominalizate, ele au început a tremura. Nici nu puteau vorbi de emoții.

Gârbu Elena: Poate ceilalți câștigători știau că vor lua trofeul, dar pentru noi asta a fost o mare surpriză! Emoțiile noastre au fost preaaaa mari. Măcar să ne fi șoptit cineva. Știu, este doar o bucată de bronz, dar îți dă așa o satisfacție și mândrie. Nu este doar meritul meu și a doamnei Boleac. Este meritul întregii echipe. Ne ajutăm foarte mult. Dacă una lipsește sau se îmbolnăvește, alta îi preia funcțiile și îi deservește pacienții. Colectivul este foarte unit, iar șefa este super! Vrea să le reușească pe toate și să pună totul la punct!

Elena Gârbu și Maria Boleacu mai execută servicii de fizioterapie, asistent comunitar, perinatologie și preiau materiale  pentru investigațiile de laborator care sunt efectuate pe loc, fără ca pacienții să se deplaseze la centrul raional. Împreună, au grijă de sănătatea a 1296 persoane, inclusiv 306 copii.

Elena Gârbu: Nu prea suntem de acord cu statisticele și cu factorii care le influențează, în special în ceea ce privește natalitatea și mortalitatea. Dacă o gravidă care a stat la noi la evidență și care este înregistrată la noi merge să nască la Bălți sau la Chișinău, cazul ei va fi înregistrat acolo. Prin urmare, crește sporul natural de la oraș. Pe de altă parte, persoanele în vârstă, care au plecat cu traiul în alte localități, dar care nu s-au scos de la noi de la evidență, atunci când decedează sunt trecute în registrele noastre, astfel, contribuind la statisticile negative în ceea ce privește mortalitatea. Prin aceasta parcă se arată că în sat nu este bine de trăit, că se înregistrează un spor natural negativ și că nu mai are rost să faci nimic. Inclusiv din această cauză, lucrul în sat nu mai este atractiv pentru medici.

Claudia Barcari : În medicina de familie există o absurditate: toate nivelele prestează servicii cu plată, dar medicina primară – nu. Noi prestăm gratis serviciile, de asta lumea nici nu vrea să se asigure. Cei angajați plătesc din salariu, pentru bătrâni și copii plătește statul, iar cei neasigurați beneficiază, la centrul nostru, de aceleași servicii ca și cei asigurați. Am discutat de multe ori despre aceasta și se argumentează că oamenii de la țară nu au bani și nu-și permit să procure polița de asigurare medicală. O să vă spun însă că sunt oameni care pot și își permit să o procure, dar nu vor. Ar putea să vândă vreo patru păsări, să adune 1000 de lei și să o cumpere. Când se îmbolnăvesc, deja trebuie să vândă vaca, să vândă boul, pentru a se trata. Le vorbim, le spunem, dar nu prea suntem auziți. Încă un detaliu interesant – bătrânilor le place să se interneze în spital, mai ales iarna – în spital sunt hrăniți, e călduț… Cum să nu vrea să stea în așa condiții?

Elena Gârbu: Prestăm și noi servicii cu plată, dar s-au adunat foarte puțini bani din asta  – vreo 7000 de lei. Unii pacienți merg la medicul specialist la spitalul raional… Respectivul îi prescrie o serie de analize și pacienții se întorc pentru ca noi să le facem. Îi întrebăm de ce nu au fost la laboratorul de la spitalul unde s-au adresat? De ce au venit la noi? Și știți, cei care nu sunt asigurați nu fac probleme – plătesc pentru aceste investigații, dar cei asigurați încep să facă gălăgie. Din această cauză, avem conflicte cu spitalul din Sângerei. În timp ce ei iau câte 5 lei doar pentru prelevarea probei de sânge, deși acest serviciu este inclus în Programul Unic, noi suntem obligați să facem această analiză gratis.

Pe coridorul Centrului nu se vede nici un pacient. De obicei, vin dimineața, înainte de a începe lucrul în grădină sau în câmp. Toți lucrătorii medicali s-au adunat în jurul nostru și ne povestesc despre cum e să lucrezi cu lumea de la sat.  Numărul celor asigurați abia dacă ajunge la 60%. Populația tânără este plecată la muncă peste hotare, iar cei rămași nu vor să se asigure, pentru că nu vor să plătească, sperând că nu li se va întâmpla nimic.

Claudia Barcari: Populația își cunoaște doar drepturile în cadrul sistemului medical, dar își ignoră obligațiile. De exemplu, nu știu că trebuie să vină cel puțin o dată în an la controlul profilactic, pentru analiza sângelui, glicemia, colesterolul, tensiunea arterială, electrocardiograma și chiar pentru discuții și școlarizări despre alimentația corectă, pentru că 30% din populație suferă de obezitate. Acum, pentru școlarizarea femeilor în privința prevenirii cancerului mamar, ni se plătește un punct în plus. O viață întreagă am școlarizat femeile, dar nimeni nu mi-a plătit nici o copeică. Mi s-a uscat gâtul deja vorbind despre prevenția și profilaxia bolilor!

Elena Gârbu: Conform Programului Unic, persoanele neasigurate care se prezintă la noi pentru controlul profilactic sunt deservite gratis. Orice pacient este deservit gratis de către medicul de familie, chiar dacă se adresează în fiecare zi timp de un an! Astfel, i se face glicemia, colesterolul, electrocardiograma, tonometria și antropometria. Dacă se îmbolnăvește și vine la noi, sunt obligată să-l investighez și, dacă este nevoie, să-i administrez o injecție care să-i scadă febra. Totul gratuit! Ei nu plătesc pentru aceste servicii, așa că lumea „a prins firul” și nu mai vrea să cumpere polița de asigurare medicală. 20 de persoane de pe sectorul nostru nu au acte. Sunt doi copii care s-au născut la Moscova, prin urmare, sunt puși acolo la evidență, dar atunci când au nevoie, le acordăm asistența medicală.

În 2014, la Centrul de Sănătate s-au înregistrat 20 084 de vizite, inclusiv 11 403 profilactice. Cele mai multe cazuri de îmbolnăviri în rândul maturilor sunt bolile cardiovasculare, iar la copii – infecțiile respiratorii.

În timp ce noi vorbeam, în Centrul de Sănătate a intrat un bătrânel. Și-a pus pălăria în cui și s-a așezat pe scaun. Ne-a tot ascultat cu atenție până a decis să intervină în discuția noastră:

Constantin Constantinovici, pacient: Eu locuiesc aici aproape. Uneori le văd că lucrează până la ora 22.00, pentru că văd arzând lumina în ferestre. Suntem oameni în vârstă, avem nevoie de ajutorul medicilor. Familia mea este tare mulțumită de modul cum suntem deserviți. De fiecare dată când ne-am adresat, am fost ajutați, chiar și la jumătate de noapte.

Claudia Barcari: Nu avem statistician, registrator, jurist și nici economist. Contabilul lucrează pe un salariu de 0,25. Dacă am face lucrul nostru de bază, medicina, poate ne-am isprăvi, dar așa trebuie să îndeplinim concomitent mai multe funcții. 

Angela Beșleaga: De multe ori, cei de acasă se supără pe noi că venim târziu. Fiica mea chiar mi-a spus: „Mama, îi bună profesia asta a matale, dar măcar de n-ai veni acasă atât de obosită”. Dacă aș renunța eu, ar renunța și alte asistente medicale. Cine să trateze lumea?!… Toți fug la oraș.

Maria Ochișor, este felcer-laborant și acum un an a ales să vină să lucreze în sat, deși atunci când a plecat la studii era sigură că nu mai revine, că va rămâne să lucreze în oraș. Soarta însă i-a schimbat planurile, pentru că s-a căsătorit cu un băiat din sat, așa că s-a angajat la Centrul de Sănătate. Ne spune că timp de trei ani va primi câte 24 000 de lei pe an, sumă alocată pentru tinerii specialiști, plus încă o anumită sumă pentru energie electrică, cărbuni și gazdă.

Maria Ochișor: Tot anul trecut, laboratorul nostru a fost dotat cu aparataj nou. Metoda de înainte era mai complicată. Acum, însă, este foarte ușor – cu o singură picătură de sânge, rezultatul apare direct pe monitor.

Claudia Barcari: O să vă spun ceva ce mă deranjează și mă supără. Unii consideră că la sat lucrează lume degradată, care nu cunoaște nimic. Am lucrat și la spitale din oraș și aici, și pot să vă spun că nu este cu nimic mai prejos lucrul la sat decât cel de la oraș. Înainte de a fi închis spitalul de la Flămînzeni, eu eram directorul instituției. Salariile întârziau câte nouă luni și nici mâncare la bolnavi nu aveam de unde să iau. Spitalul era îngrădit, iar vecinii de pe aici spărgeau gardul și lăsau păsările să pască la noi pe teritoriu. Tare mare mizerie făceau! Ne-am certat cât ne-am certat, iar într-o zi am luat și am prins cu bucătăreasa de la spital câteva găini și am dat ordin să fie sacrificate și să se facă mâncare la bolnavi. În acea zi, 60 de pacienți de la spitalul nostru au mâncat zeamă de găini crescute pe teritoriul spitalului. Seara a venit moș Gheorghe și a început să ne înjure. Ne-a blestemat! Dar după asta și-a ținut găinile închise.

La finalul discuțiilor și după ce am vizitat fiecare cabinet, am ieșit afară pentru a face o poză de grup. Pragurile pe care s-au aranjat frumos toți lucrătorii medicali, arătau destul de „șifonat”.

Claudia Barcari: Centrul de Sănătate a fost construit la repezeală, iarna. Dacă o să vă uitați, pereții exteriori deja se macină și necesită reparații. Scările de la intrări se prăbușesc. Anul trecut, au venit la noi experți de la reprezentanța Băncii Mondiale din Moldova, pentru verificare și evaluare. I-am atenționat ca pe viitor să monitorizeze mersul lucrărilor. Atunci când era construit Centrul nostru, nici măcar nu ni se permitea să ne apropiem și să le spunem ce și cum să facă. Era clar că nu fac lucrul cum trebuie – puneau un reșou ca să încălzească pereții pentru a termina mai repede construcția și finisările, ca să ia banii. Ne-am mutat în sediul nou iarna! Avem cazangerie, avem apă caldă, veceu… Până acum nu am avut așa ceva. Este bine, ne bucurăm și de atât. „Calul de dar la dinți nu se caută…”.

Violeta Colesnic, MedNews

Foto: Elena Covalenco