Liniște.

Într-un birou în care stau 12 persoane e liniște. Toți am înmărmurit. Ne temem parcă și să respirăm. Deși ritmul inimii este destul de accelerat, ea bate mai …silențios.

Acuș…

Acuș se va întâmpla.

Șșșșșș…Liniște…

În Republica Moldova sunt 1600 de copii cu surditate și doar opt dintre ei au implanturi cochleare.

Cum funcționeazăImplantul cochlear este unica tehnologie medicală aptă să redea unul din cele cinci simțuri – cel al auzului. Spre deosebire de proteza auditivă, care doar amplifică sunetele, implantul cochlear modifică undele sonore, transformându-le în semnale electrice. Dispozitivul electric computerizat este implantat chirurgical sub piele, în spatele urechii, conectând electrozii filetați în cochlee. În exterior, în spatele urechii, se atașează un alt component care constă dintr-un procesor al sunetului, un microfon și un compartiment pentru baterii. Reușita implantului cochlear depinde de stabilirea diagnosticului corect, cât mai timpuriu și intervenția chirurgicală. Implantul cochlear nu întoarce auzul normal, ci îi oferă copilului o șansă mai mare pentru a auzi și a-și dezvolta vorbirea. Este singura lor șansă de a auzi!

Lilia

Are 17 ani. Și-a pierdut auzul în urmă cu doi ani.

Acum stă înconjurată de o echipă de medici, pe un scăunel mult prea micuț pentru vârsta ei. Tehnicianul stă în fața calculatorului și reglează frecvențele aparatului minune care îi va da posibilitatea să revină la viața ei de acum doi ani – la o viață a sunetelor.

Nici ea, nici tehnicianul nu scot nici o interjecție. Totuși…ei comunică. Cu ochii.

El tastează ceva la calculator, apoi ridică privirea spre Lilia parcă întrebând „ei cum?”. Un pic speriată, timidă și parcă bulversată de tot ce se întâmplă în jurul ei, ea dă doar un pic din cap…„nimic”…

Lilia are părul lung, prins coadă, doar că pe porțiunea din jurul urechii stângi părul este mai scurt. Înainte de intervenția chirurgicală, porțiunea de piele sub care a fost introdus implantul cochlear a fost rasă. De atunci, părul ei a mai crescut un pic, așa că, după ureche are un fel de „frizură” scurtă, de băieți.

Angela Morari este logoped. Ea stă chiar în stânga Lidiei. Din câte se pare, fetița simte un fel de confort psihologic știind-o alături, pentru că atunci când simte vreun disconfort, întoarce capul și-și refugiază privirea în ochii logopedului, care fără să-i zică ceva, o încurajează…tot cu ochii.

Liniște

Nimeni nu respiră.

Nimeni nu mișcă.

„Cu sufletul la gură”… Cred că aceasta este expresia cea mai potrivită pentru starea în care se află cei prezenți în sală.

Afară a început să ningă.

Toți întorc privirea și se uită pe geam să vadă fulgii mășcați. Liniște. Cineva observă o frunză de stejar adusă de vând încă din toamnă, care dârdâie de frig după fereastră și parcă se uită și ea cu interes la ceea ce se întâmplă în interiorul secției Audiologie a Spitalului pentru copii „Emilian Coțaga”.

Scriu în carnețel. Întorc foaia încet-încet. Nici un foșnet. Reporterul și cameramanul de la o televiziune se privesc și-și vorbesc prin semne:

„Ești pregătit?”

„Da. Tu?…”

„Da…”

Tehnicianul, Michael Morgner ridică capul din calculator, se uită la noi, și când a deschis gura să vorbească, știam deja ce urma să ne spună…

 – Acum vom porni pentru prima dată microfonul. Fetița va auzi, dar nu v-a înțelege nimic, pentru că are nevoie de reabilitare. Perioada în care a stat în liniște este prea mare.

Întoarce privirea spre monitor, pune mâna pe mouse, un singur click…și…

Fata tresare.

Încep să-i curgă lacrimi.

Plânge.

Nimeni nu scoate nici un sunet. Tace și tehnicianul. Și logopedul. Lilia continuă să plângă. Își șterge lacrimile, încearcă să nu-și exteriorizeze sentimentele, dar involuntar scapă câte un icnet de plâns. La fel ca noi. Stăm în jurul ei, tăcem și admirăm unul din cele mai emoționante momente – când un copil care a stat într-o lume a liniștii revine în lumea sunetelor. Primul a rupt tăcerea tehnicianul.

 – Cred că ea ne aude deja… Lilia, ne auzi?

Icnind și ștergându-și lacrimile cu mâinile tremurânde, dă din cap afirmativ…

„Aude”

Tehnicianul zâmbește și bate o dată din palme.

 – Este tare?

Fata iarăși dă afirmativ din cap. Până se liniștește fetița, tehnicianul ne explică:

 – Acum vom da sunetul mai încet. Pe parcursul unei ore, fetița va trebui periodic să mărească volumul de la o telecomandă ca să se obișnuiască cu gălăgia. Programul setat era prea puternic pentru ea, acum este mai bine, l-am fixat la programul doi, la 30%.

Ascultăm ce ne spune el, dar o privim pe Lilia, fetița care ne-a oferit posibilitatea să vedem cum arată în realitate un „spectacol” emoționant, văzut de atâtea ori în filmulețele distribuite pe rețelele de socializare. Filmulețe despre persoane care aud pentru prima dată…

Dar…

În spatele acestui „spectacol” stă multă muncă și sacrificiu. Logopedul petrece multe ore, trecând prin mai multe etape, învățându-l pe copil limbajul și comunicarea. În primul rând, trebuie să-l învețe să asculte, să audă și să înțeleagă. Reabilitarea vorbirii este posibilă doar după recuperarea auzului, iar pentru aceasta este nevoie de foaaaarte mult timp, mai ales în cazul copiilor care s-au născut cu surditate profundă.  Un copil are nevoie de reabilitare 25 de ore din 24, iată de ce, rolul familiei este foarte important. Colaborarea dintre medicul ORL, audiolog, logoped și familie, îi redau copilului șansa de a avea o viață normală și a se integra în societate.

Lilia este unul din cei opt copii norocoși care au primit un implant cochlear. Deși au trecut minute bune de la acea tresărire a ei când a auzit primul sunet, ea continuă să plângă. Poate pentru că tehnicianul îi spune ce trebuie să facă și cum să regleze singură sunetul. Poate pentru că ea nu mai citește pe buze pentru a-l înțelege…

El îi spune, ea ascultă.

Ea…ascultă.

Ea…aude.

– Lilia, acum este bine?

– Da…

Și iarăși începe să plângă. Poate pentru că a AUZIT întrebarea.

Un hipoacuzic vorbește scandat. Cuvintele nu au nici o melodicitate. Sunt ca niște silabe legate haotic și pronunțate pe „stacato” (termen muzical). Lor li se pare că vorbesc încet și nu-i aude nimeni, așa că încep să vorbească tot mai tare și mai tare.

Eu nu știu cum au reacționat la momentul emoționant cele 12 persoane prezente în birou. Nu știu nici dacă au plâns, nici care din ei a plâns și care nu. Când am simțit că iarăși nu-mi pot controla emoțiile, pur și simplu am lăsat privirea în jos. Să nu-mi vadă nimeni lacrimile. Probabil nu am fost eu singura, pentru că la scurt timp s-a auzit un smârcâit în dreapta, unul în stânga… Aha, deci nu sunt singura…

În spatele ușii o așteaptă tatăl ei. L-am văzut înainte de a intra. Se plimba de-a lungul coridorului. Acum, ușa se deschide și fata iese în coridor, acolo unde tatăl ei îi vine în întâmpinare, uitându-se la ea ca la o minune…

 – Mă auzi?… Auzi?

 – Da, tata…

Se îmbrățișează și încep să plângă amândoi. Tatăl nu se jenează că toată lumea îl privește. Își strânge fetița la piept și plânge. Copilul lui aude! Parcă nevenindu-i a crede, se îndepărtează un pic de ea, se uită în ochii ei și o mai întreabă o dată:

 – Mă auzi?

Aici intervine cu întrebările și reporterul de la o televiziune. O întrebare…A doua…A treia…

Fetița tace. Parcă s-a blocat. Arată ca o căprioară fugărită de vânători. Prea multe întrebări de-odată. Prea repede vorbesc toți. Prea multă lume în jurul ei. Îmi vine să le zic să înceteze, dar…tatăl ei vrea să se asigure că fetița lui CHIAR aude… Reporterul TV vrea să obțină un material senzațional… noi „absorbim” orice emoție pentru a transmite prin cuvinte și poze miracolul la care am asistat astăzi… Fetița doar își șterge lacrimile și ne privește…

Andrei Antohi, chirurgul care a făcut parte din echipa de medici care au efectuat operațiile, este astăzi alături de pacienții săi.

 – Timp de doi ani de zile, Lilia a trăit într-o lume a liniștii. Dacă ați observat, vorbirea ei a început să se modifice. Fără un implant cochlear, ar pierde în totalitate capacitatea de comunicare. Ea are mai multe șanse de restabilire a auzului, pentru că a avut o memorie auditivă. La copiii care s-au născut cu surditate profundă, reabilitarea este mai complicată.

Toți părinții care au venit astăzi cu copiii pentru reglaj, se apropie și o felicită – oameni străini care o îmbrățișează și-i împărtășesc bucuria, oameni care au trecut deja prin această experiență și care știu foarte bine ce simte în aceste clipe Lilia.

Sunt două tipuri de surditate – prelinguală, când vorbirea nu este dezvoltată, și postlinguală, când copilul pierde auzul după ce vorbirea este dezvoltată, așa ca în cazul Lidiei.

Tatăl ei s-a mai liniștit, s-a sprijinit de perete și se uită la fetița lui care se plimbă de-a lungul coridorului. Când li se întâlnesc privirile își zâmbesc.

Dacă implantul nu este ajustat corect, acest aparat performant este inutil.

Reporter: Ce s-a întâmplat cu Lilia? Din ce cauză a pierdut auzul?

Tatăl Lidiei:  Era clasa a 9-a. Avea 14 ani. A fost internată la spitalul „Coțaga” pentru că-i curgea urechea dreaptă. Când am adus-o atunci la spital, auzea în proporție de 80 %. La o săptămână după internare m-au sunat și mi-au spus să vin la spital, pentru că fetița mea nu mai aude. Când era micuță, a avut două intervenții chirurgicale la nas, îi creșteau adenoizii. Mă gândesc că poate asta a dat complicații și a dus la pierderea auzului. Vara aceasta fetița a fost operată la urechea dreaptă, la Moscova, iar medicii ruși au spus că medicii noștri au greșit atunci tratamentul. Cei de aici spun că fetița a pierdut auzul din cauza unei infecții. Nu știu concret care a fost motivul și ce s-a întâmplat.

Săptămâna trecută, când m-a sunat domnul Antohi și ne-a spus că a programat-o pe Lilia pentru conectarea procesoarelor, eram tare fericiți. Dimineață, fetița era tare bucuroasă…fericită și nerăbdătoare.

Deși medicii de la Centrul de audiologie au spus că fetița și-a pierdut auzul din cauza meningitei, când l-am întrebat pe tatăl ei despre infecția meningococică, el a spus că ea nu a suferit de această boală. El nici măcar nu a auzit despre această boală! Mi s-a părut destul de ciudat, așa că am cerut explicații de la Andrei Antohi, cel care a operat-o pe Lilia.

Reporter: Dle Antohi, fetița a avut meningită?

Andrei Antohi: Greu de spus. Tatăl tot nu știe ce a fost acum doi ani. Ea a fost internată în acest spital cu ceva probleme infecțioase. Acum putem doar presupune. Dacă ar fi fost meningită, avea să fie mult mai complicat. Cred totuși că a fost o rujeolă. Cu părere de rău, acestei boli îi „plac” nervii – cel auditiv și cel optic. Uneori și o gripă poate ataca nervul auditiv.

Primul pacient cu implant cochlear din Republica Moldova – un băiețel care a trecut printr-o meningită severă în urma căreia și-a pierdut auzul, a fost operat în 2005 în Italia. În total, în Republica Moldova sunt 28 de pacienți cu implanturi cochleare. Opt intervenții chirurgicale au fost făcute în Republica Moldova, iar celelalte 20 au fost făcute în Rusia, Italia și România.

Evelina

A fost diagnosticată la un an și două luni cu surditate profundă și a fost protezată la vârsta de trei ani cu două aparate auditive. La aproape un an de la intervenția chirurgicală, fetița aude și vorbește.

Bogdan

 

Este cel mai tânăr pacient din Republica Moldova. Medicii nu știu cu exactitate dacă băiatul s-a născut cu surditate profundă sau boala a survenit după ce copilului i s-a administrat un antibiotic care provoacă surditatea – Gentamicina în formă injectabilă. Acum are un an și opt luni. A fost diagnosticat cu surditate profundă la vârsta de nouă luni. Părinții au observat că el nu reacționează la sunete și nu vorbește, așa că au apelat la un surdolog, care le-a spus că băiețelul lor nu aude, este surd. După ce a fost stabilit diagnosticul, părinții au refuzat să creadă, așa că au apelat la mai mulți medici în speranța că măcar cineva va dezminți diagnosticul, dar… La un an și două luni i s-a făcut implantul cochlear.

Denis

A fost diagnosticat cu surditate la un an și trei luni. Băiețelul s-a născut cu o anomalie, nu era dezvoltată cochleea. Din această cauză, a fost complicată chiar și introducerea implantului. De asemenea sunt probleme și cu reglajul – medicii sunt nevoiți să-i dea impulsuri mai puternice pentru ca el să perceapă și să audă. Deși de la implantare au trecut doar câteva luni, băiețelul se descurcă minunat.

Cristi

Are 11 ani. Intervenția chirurgicală i-a fost făcută la Iași. Medicii ne spun că mama lui a luptat foarte mult pentru a-i reda o viață normală. Acum aude perfect, a învățat limba rusă și vrea să studieze și limba engleză.

Marius

S-a născut cu surditate profundă. A fost depistat fix la un an de zile, chiar de ziua lui. Cei care i-au adus vestea rea mamei, au fost chiar medicii. Aparatele auditive nu au dat nici un rezultat, așa că băiețelul a fost operat, iar acum a început să vorbească.

Anghelina Chiaburu: Mulți părinți vin la noi și spun că vor astfel de dispozitive pentru copiii lor. Un implant cochlear costă 25 de mii de euro și sunt puse doar la indicația medicilor, iar ca indicație de bază este surditatea profundă. Vreau să atenționez toți părinții că surditatea poate fi diagnosticată din primele zile după naștere. Acum facem screeningul doar la inițiativa doctorilor, dar în viitorul apropiat, va fi implementat un program de screening neonatal.

Republica Moldova este singura țară din Europa care nu are program de screening neonatal. Doar în Africa și la noi nu exista acest program.

În 2014, opt copii au beneficiat de implanturi cochleare gratuite. Cinci dispozitive au fost donate de fundația Liechtenstein, unul de un sportiv austriac, iar două au fost achiziționate de către Ministerului Sănătății din Moldova. Compania producătoare de implanturi, cea care a donat aceste aparate, și-a asumat responsabilitatea de a asista, ajuta și instrui personalul medical de la Centrul de Audiologie prin reprezentantul lor din Austria, Michael Morgner, cel care astăzi s-a ocupat de reglajul dispozitivelor celor șase copii.

Pentru anul 2015 nu este planificată nici o intervenție chirurgicală. Compania producătoare nu mai face donații. Următorul pas trebuie să-l facă deja…Ministerul Sănătății.

Orice copil are dreptul să AUDĂ cum bate inima mamei atunci când îl adoarme…

Orice copil are dreptul să AUDĂ cum bate inima tatălui atunci când îl îmbrățișează…

Orice copil are dreptul să AUDĂ povestea de seară…

Orice copil are dreptul să AUDĂ ploaia, vântul, valurile mării

Orice copil are dreptul să audă fraza: „Te iubesc, puiul meu!”

Orice copil are dreptul să AUDĂ!

 

Reporter: Violeta Colesnic, MedNews

Foto: Elena Covalenco